[Umm Naamah]

Abu Bakr As- Siddiq
Prefaţă
După ce vom citi povestea vieţii acestui om excepţional care a fost Abu Bakr, vom înţege de ce Allah a hotărât ca el să fie desemnat primul calif, vom vedea cine a fost aces tom caruia nu i s-a spus gratuit ,, Cel Demn de Încredere”. Scurta prezentare a vieţii lui vă va edifica şi mai mult şi vă va dezvălui un om cum puţini au fost pe acest pământ. El nu a fost ales primul calif fără a merita acest lucru. Vă veţi convinge făcând cunoştinţă cu Abu Bakr cu ajutorul acestui text.

Numele lui complet era Abdullah ibn Uthman bin Amir bin Amr bin Ka’ab bin Sa’ad bin Taim bin Murrah bin Ka’ab bin Lavi- al Qarşi Al- Tamimi. Abu Bakr era kunniya lui. Tatăl se numea Uthman iar mama Salma. Provenea dintr-o familie nobilă şi veche din Mecca. Până la cucerirea Meccăi tatăl lui Abu Bakr nu a făcut publică orientarea lui religioasă. El a avut o viaţă lungă, l-a cunoscut pe Profet şi a trăit şi în perioada când fiul lui a fost calif. La bătrâneţe şi –a pierdut vederea. A murit la 97 de ani. Mama lui Abu Bakr, Umm Khair Salma s-a convertit la islam în perioada lui timpurie, ea a fost în grupul primelor 39 de persoane care au acceptat islamul. Micul grup nu şi-a putut face publică orientarea religioasă , nici nu au avut curajul să-i invite şi pe politeişti să accepte islamul. Ea s-a convertit la islam după ce a auzit o predică de-a Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - în casa lui Arkam. Abu Bakr i-a cerut permisiunea Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - să ţină o prelegere despre islam în faţa meccanilor politeişti cu scopul ca aceştia să accepte islamul. Prelegerea publică a lui Abu Bakr i-a ofensat atât de tare pe politeişti, încât aceştia l-au bătut. Cu toate acestea Abu Bakr a continuat să predice islamul împreună cu familia sa.

Abu Bakr înainte de a alege islamul

Era un comerciant bogat şi faimos pentru corectitudinea şi dreptatea lui şi de încredere. Quraişiţii îl considerau ca fiind un om deosebit şi care se distingea de ceilalţi prin experienţa, ştiinţă şi politeţe. Chiar şi în perioada ignoranţei lui i s-au atribuit responsabilităţi importante şi a fost numit şeful ushnaq-ului şi în cazul în care se comitea o crimă şi trebuia plătit un preţ al sângelui, acesta nu era acceptat decât cu aprobarea lui. Abu Bakr ura alcoolul şi spunea despre el că ,, distruge şi degradează personalitatea umană” Îl iubea pe profet încă de când era copil şi obişnuia să călătorească împreună cu el în călătorii de afaceri.

[Umm Naamah]

Abu Bakr musulmanul

Abu Bakr a fost primul bărbat adult care s-a convertit la islam . A acceptat islamul fără a pune măcar o singură întrebare împotriva acestei religii. Istoricii sunt de acord că prima femeie care a acceptat islamul este Khadigea – prima soţie a Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui, primul copil care s-a convertit la islam este Ali, primul sclav care a acceptat islamul este Zaid bin Harith , iar primul bărbat adult şi liber care a acceptat islamul este Abu Bakr. După ce a devenit musulman a început el însuşi să vorbească despre islam. El a construit o mică moschee în faţa curţii casei sale. Obişnuia să se roage acolo mult. Era foarte sensibil şi adeseori plângea în timpul rugăciunii.

Viaţa lui printre meccani

În timpul în care Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - a predicat islamul în Mecca, Abu Bakr l-a susţinut în mod constant prin toate mijloacele posibile. Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - obisnuia să îl viziteze de două ori pe zi pe Abu Bakr, odată dimineaţa şi odată seara. Abu Bakr îl insoţea pe profet întotdeauna când acesta vizita triburile arabe. Deoarece Abu Bakr provenea dintr-o familie nobilă şi veche ,avea contact cu numeroasele triburi arabe, obişnuia să îl prezinte pe Profet tuturor celor pe care Abu Bakr îi cunoştea. Majoritatea celor care se convertiseră la islam erau bărbaţi şi femei- sclavi, care erau în mod obişnuit abuzaţi şi persecutaţi de către stăpânii lor. Deoarece Abu Bakr s-a convertit la islam el avea o altă viziune asupra sclaviei, nu o accepta, acest lucru l-a determinat să elibereze numeroşi sclavi pe care îi cumpăra de la stăpânii lor cu scopul de a-i elibera. Câţiva dintre aceştia au devenit mai târziu celebri, îi amintim pe Bilal, Aamir bin Fahira, Nazira, Nahdia şi fiica ei, Jaria, Bani Momal. A fost un sprijin pentru Profet în zilele când acesta era torturat de către politeişti. Legăturile dintre profet şi Abu Bakr s-au strâns şi mai mult în momentul în care Aişa, fiica lui Abu Bakr a devenit soţia Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui.
.

[Umm Naamah]

Emigrarea în Abisinia

La început politeiştii qureişiţi au ignorant micul grup de musulmani. Treptat au observat că acest mic grup devenea din ce în ce mai mare şi mai influient. Atunci qureişiţii au decis să înăbuşe ideile micului nucleu musulman prin metode dure. Datorită nivelului crescut de cruzime şi intoleranţă al qureişiţilor Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - i-a sfătuit să emigreze în Abisinia, lucru făcut de mulţi dintre primii musulmani. Nici Abu Bakr nu a făcut excepţie de la regulă şi în ciuda bogăţiei şi a statului său înalt şi-a dorit să emigreze în Abisinia. Familia lui a fost ţinta cruzimii qureişiţilor. Şi-a lăsat casa şi a plecat spre Abisinia. A ajuns într-un loc numit Bark al Nema unde s-a întâlnit cu Ibn Daghna, şefului tribului Qara. El l-a întrebat pe Abu Bakr unde merge, iar Abu Bakr i-a răspuns că ,,tribul meu m-a exilat şi mă gândesc să plec într-o altă ţară unde pot fi liber să mă rog. Ibne Daghna a spus: ,,un om de condiţia ta nu poate fi exilat , tu îi ajuţi pe săraci, ai grijă de rudele tale şi eşti ospitalier.” El i-a răspuns: ,, vino cu mine, stai în ţara ta şi roagă-te lui Allah.” S-a reîntors la Mecca împreună cu Ibne Daghna care a proclamat următoarele la Mecca: ,, de azi înainte Abu Bakr este sub protecţia mea. O astfel de persoană nu trebuie exilată, deoarece îi ajută pe cei neajutoraţi, are grijă de săraci şi de rudele sale şi este ospitalier.”
Quraişiţii au acceptat protecţia oferită de către Ibne Daghna cu condiţia ca el să nu se roage în public. I s-a permis să se roage şi să recite Coranul doar înăuntrul casei sale. Din această cauză a construit o moschee în curtea din faţa casei sale. Quraişiţii au obiectat iar şi i-au reproşat lui Ibne Daghna că înţelegerea a fost încălcată.
,, Abu Bakr a încălcat condiţiile noastre şi el se roagă în moscheea pe care a construit-o în curtea din faţa casei sale, ne este teamă ca femeile şi copii noştri să nu se lase influienţaţi de acest fapt. Spune-I lui Abu Bakr să se abţină de la acest lucru sau îi vei retrage protecţia ta.”
Ibne Dagna l-a chemat pe Abu Bakr şi i-a reamintit : ,, Ţi-am oferit protecţia mea condiţionată dar tu ai încălcat condiţia, prin urmare nu te mai pot proteja.”
Abu Bakr i-a răspuns că nu are nevoie de protecţia lui Ibne Daghna atâta timp cât Allah şi trimisul Său îl protejează.

[Umm Naamah]

Emigrarea la Medina şi sprijinul Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui

Atitudinea ostilă a politeiştilor meccani era în creştere zi după zi. Abu Bakr s-a decis să emigreze încă odată. S-a decis pentru a doua oară să plece din Mecca spre Medina şi a început să facă aranjamente pentru viitoarea călătorie. Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - i-a ordonat să nu se grăbească cu plecarea spunându-i: ,, eu de asemenea aştept o revelaţie de la Domnul meu Preaînalt pentru a emigra eu însumi.” Abu Bakr l-a întrebat uimit: ,, pot sacrifica pentru tine viaţa părinţilor mei, poti ordona emigrarea? “ Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - a spus ,, da” iar Abu Bakr a adăugat ,, te voi însoţi?” , Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - pacea a spus ,, da, mă vei însoţi.” Când a auzit această veste bună şi-a amânat plecarea şi a asteptat luni întregi ca ea să fie poruncită.
Aişa- Allah fie mulţumit de ea , a relatat că Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - obisnuia să ne viziteze dimineaţa şi seara, odată avea faţa acoperită. A intrat repede în casă şi a întrebat ,, dacă este cineva aici, atunci spune-i să părăsească acest loc. Dar Abu Bakr i-a spus ,, nu este nimeni aici, cu excepţia familiei mele.” Atunci Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - i-a spus lui Abu Bakr: ,, am primit ordin să emigrez” Abu Bakr a asteptat câteva luni acest ordin, cam patru luni. Aişa şi Asma, fiicele lui şi-au făcur rapid bagajele pentru călătorie. Asma nu a găsit nicio sfoară cu care să lege bocceaua cu lucrurile strânse , prin urmare a tăiat fâşii din pânza pe care o avea legată în jurul taliei cu care a legat bagajele. Abu Bakr şi-a pregătit două cămile pentru călătoria spre Medina, pe una dintre ele i-a dat-o Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui . Prima oprire a caravanei a fost la Thaur. Abu Bakr a intrat în peşteră primul. După ce a acoperit toate găurile din peşteră l-a chemat pe Profet să se odihnească şi să doarmă acolo. Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - s-a odihnit cu capul pe picioarele lui Abu Bakr. Un şarpe veninos a încercat să se strecoare într-una din găurile din peşteră, Abu Bakr nu a vrut să îl deranjeze pe profet, aşa că a astupat gaura cu călcâiul lui. Şarpele l-a muşcat. De durere Abu Bakr a început să plângă, o lacrimă a căzut pe faţa Profetul, şi acesta s-a trezit. L-a văzut pe Abu Bakr crispat de durere şi l-a întrebat ce i s-a întâmplat. El i-a răspuns că a fost muşcat de un şarpe. Imediat Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - i-a pus salivă pe rană, iar aceasta a neutralizat veninul. Au stat în această peşteră timp de trei zile şi trei nopţi. În absenţa lor din Mecca, quraişiţii au încercat să distrugă credinţa care era din ce în ce mai acceptată de inimile meccanilor. Au convocat un consiliu şi au pus la cale un plan pentru a-l ucide pe Profet. Abu Jahl şi alţii au păzit o noapte întreagă casa Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui . Au controlat dormitorul şi nu au găsit pe nimeni acolo. Au plecat apoi la casa lui Abu Bakr şi a întrebat-o pe Asma unde e tatăl ei. Când au auzit că Asma a spus,, nu ştiu” Abu Jahl a pălmuit-o cu brutalitate. Au fost convinşi că Abu Bakr împreună cu Profetul au plecat împreună într-un alt loc. Quraişiţii au fost foarte furioşi pentru că încercarea de a-l asasina pe profet a dat greş. Au anunţat atunci că vor oferi o recompensă de o sută de cămile celui care îl va aresta şi îl va readuce la Mecca pe profet. Mulţi războinici politeişti şi mulţi lacomi au început căutările visând la recompensă. Nu au lăsat mai nimic necercetat. Abu Bakr a devenit îngrijoratînsă Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui l-a liniştit spunându-i că ei nu sunt doi acolo, ci trei, al treilea fiind Allah Preaînaltul. Această frază i-a risipit lui Abu Bakr toate temerile. Ei au ajuns la Medina pe 12 awwal, anul 14 hejiri. Ansar-ii ştiau că Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui va sosi în Medina şi îl aşteptau cu nerăbdare. Când Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - a sosit locuitorii din Medina l-au aşteptat aproape de intrarea în oraş.Ei l-au luat în oraşul Qabaa , locul unde Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui a locuit câteva zile apoi s-a mutat la Medina. În oraşul Qabaa a fost oaspetele de onoare în casa lui Abu Ayyub Ansari. Abu Bakr l-a însoţit dar el a stat cu Kharjah bin Zaid şi cu Zaid bin Abi Zuhair. Clima din Medina nu era convenabilă pentru acesti refugiaţi, în special pentru Abu Bakr care suferea de febră. Odată Aişa fiica lui l-a întrebat despre starea lui de sănătate, iar el i-a recitat acest vers: ,, toată lumea trăieşte alături de familie, însă moartea este mai aproape de el , aşa cum sunt apropiate şireturile de pantofi.”
Aişa a realizat că tatăl ei este grav bolnav, şi imediat l-a informat pe profet despre aceasta. Imediat Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - şi-a ridicat mâinile şi s-a rugat pentru sănătatea lui Abu Bakr:
,, O, Allah! Te rog pune în inimile noastre iubire pentru Medina, la fel de mult cât avem pentru oraşul Mecca sau chiar mai mult şi te rog protejează-l de boală, şi ajută-ne să fin salvaţi de epidemii de febră.”
Rugăciunea Profetul- pacea şi binecuvantarea fie asupra lui - a fost primită şi acceptată. Abu Bakr s-a însănătoşit şi clima de la Medina i-a priit mai mult decât cea de la Mecca.

[Umm Naamah]

Abu Bakr se împrieteneşte cu un ansar

Din momentul în care au ajuns în Medina prima grijă a profetului a fost să îi facă pe ansari să stabiliească relaţii cu refugiaţii. În timpul acestui proces, trimisul lui Allah a avut grijă ca demnitatea ambelor grupuri să nu fie lezată. Abu Bakr s-a împrietenit cu Hartha bin Zuhair care era de asemenea un bărbat nobil din Medina.

[Umm Naamah]

Construirea unei moschei in Medina

Medina era un loc unde islamul putea fi practicat în mod deschis. Aici nu mai exista teama de politeiştii din Mecca. Profetul s-a gândit că este necesar să se construiască un loc de rugăciune- o moschee pentru comunitatea lui care devenea din ce în ce mai numeroasă. A ales o bucată de pământ care era propietatea a doi orfani. Tutorele copiilor a dorit să îi dăruiască acest petec de pământ Profetului- pacea şi binecuvântarea fie asupra lui- dar el nu acceptat acest lucru. Abu Bakr le-a plătit orfanilor bucata de pământ aleasă pentru înălţarea moscheii. Generozitatea lui Abu Bakr nu a avut limite nici la Medina. Deşi era în vârstă el a participat alături de cei tineri la construirea moscheii.

[Umm Naamah]

Conducând pelerinajul la Mecca

În anul 9 hegiri, profetul – pacea şi binecuvântarea fie asupra lui- l-a desemnat pe Abu Bakr să-i conducă pe pelerini la Mecca. Trimisul lui Allah i-a spus să convoace o mare adunare la Mina iar acolo s-a hotărât ca niciun politeist şi niciun om gol nu va avea permisiunea să intre in Mecca pentru pelerinaj.
Abu Bakr colectează capitolele Coranului, din dorinţa de a proteja textul Nobilei Cărţi
În timpul luptelor împotriva celor care se pretindeau profeţi şi împotriva celor care au trădat islamul au fost ucişi mulţi dintre cei care ştiau întreg Coranul pe de rost. Cei mai mulţi au fost ucişi în timpul bătăliei de la Yamama.El l-a desemnat pe Zaid ibn Thabit să se ocupe de colectarea textului coranic, deoarece el era dintre puţinii care ştiau să scrie.

[Umm Naamah]

Omul Abu Bakr

Era pios,drept şi uman chiar şi în zilele când încă nu acceptase islamul. Datorită acestor calităţi i s-a dat o mare responsabilitate , cea de a negocia dia’t- preţul sângelui. Poporul din care provenea iubea alcoolul, desfrâul şi alte obiceiuri imorale, dar el niciodată nu s-a dedat la astfel de fapte. Era generos şi îi ajuta pe cei care erau în nevoi. Avea un comportament frumos întotdeauna. Islamul nu a făcut decât să-i slefuiască şi mai mult frumosul lui caracter.

[Umm Naamah]

Religiozitatea lui

Îl iubea pe Allah şi pe Profet- pacea şi binecuvântarea fie asupra lui- şi se ferea de păcate. În zilele ignoranţei în timpul unei călătorii a ajuns într-un loc necunoscut. Călăuza lui l-a avertizat că acolo locuiesc oameni neruşinaţi şi înşelători şi că oricui i-ar fi ruşine să treacă printr-un astfel de loc. Abu Bakr l-a oprit şi i-a spus că nu vrea să meargă într-un astfel de loc.
Odată un sclav i-a adus ceva de mâncare, el a mâncat dar mai târziu sclavul a întrebat dacă ştie de unde provenea această mâncare. Abu Bakr l-a rugat să îi spună pentru că el nu ştie. Omul i-a spus că în perioada ignoranţei obişnuia să mintă când ghicea oamenilor. I-a ghicit cuiva spunându-i minciuni, care din întâmplare s-au adeverit dar astăzi acel om a venit şi mi-a dăruit această mâncare. Auzind acestea Abu Bakr a vomat tot ce mâncase, după care i-a spus omului că ,,toţi cei care îşi câştigă existenţa prin mijloace nepermise, vor ajunge in Iad.”

[Umm Naamah]

Într-o zi de sărbătoare au venit în casa Aişei, soţia profetului- pacea şi binecuvântarea fie asupra lui- două fete care cântau un cântec despre lupta de la Baath. Profetul- pacea şi binecuvântarea fie asupra lui- era aşezat pe podea cu faţa în altă parte. Abu Bakr a intrat în casă. Când le-a văzut pe cele două fete i-a spus fiicei sale Aişa pe un ton dur: ,, vii cu asemenea lucruri satanice în prezenţa Profetului?”
Dar profetul-pacea şi binecuvântarea fie asupra lui i-a răspuns: ,, Abu Bakr , lasă-le să cânte, fiecare naţiune se bucură în zi de sărbătoare, şi astăzi e ziua noastră de sărbătoare.”
Nu folosea cuvinte urâte, nu gândea rău despre cineva. Odată a avut o discuţie în contradictoriu cu Omar şi a folosit un limbaj mai dur, dar imediat a regretat şi şi-a cerut iertare de la Omar.
Respecta ritualurile şi cei cinci stâlpi ai islamului. A acceptat să fie calif doar pentru a salva naţiunea islamică de la dezintegrare. Şi-a folosit o mare parte din avere pentru Allah. Nu a cheltuit bani din visterie în scopuri personale. El a scris înainte de a muri: ,,aceea şi aceea trebuie vândut pentru a plăti datoriile, iar dacă rămâne ceva în casa mea, aceste bunuri trebuie să fie predate lui Omar, următorul calif.”
Aişa a relatat că în casa lui au fost găsite următoarele bunuri ca surplus: ,, o sclavă, un sclav şi două cămile.” Toate acestea au fost predate imediat lui Omar. Când acesta le-a primit ochii lui s-au umplut de lacrimi şi a spus: ,, Abu Bakr, Allah să te binecuvânteze, tu ai dat dovadă de un devotament perfect chiar şi după moarte, tu nu ai oferit nimănui nicio ocazie ca să te blameze.”

[Umm Naamah]

Abu Bakr în calitate de gazdă


Era foarte ospitalier şi modest. Obişnuia să aibă grijă de caprele lui şi nu lua lapte de la caprele vecinilor. Când a devenit emirul naţiunii lui, o fetiţă a vecinilor lui a spus tristă ,, cine ne va mai mulge caprele acum?” Când Abu Bakr a auzit acest lucru a spus: ,, pe Allah, o voi face, sper ca funcţia de emir să nu mă împiedice să îi ajut pe ceilalţi.”
Odată a invitat câţiva companioni la cină. Dar el era plecat acasă la profet- pacea şi binecuvântarea fie asupra lui- şi i-a spus fiului său Abdul Rahman să îi servească pe oaspeţi înainte ca el să se reîntoarcă. I-a invitat să servească cina, însă ei au refuzat şi au spus că nu vor servi nimic în absenţa stăpânului casei. Abu Bakr s-a reîntors foarte târziu şi a descoperit că oaspeţii nu au servit nimic, s-a supărat pe fiul lui şi i-a spus: ,, Pe Allah, nu îţi voi da nimic de mâncare în această seară.” Fiindu-i teamă de furia tatălui său Abdul Rehman s-a ascuns într-un ungher al casei dar a avut curajul să îi răspundă tatălui lui: ,, Eu i-am invitat la masă dar ei au refuzat.”
Apoi el i-a întrebat pe oaspeţi dacă e adevărat ceea ce spune fiul lui şi ei i-au confirmat că băiatul spune adevărul. Apoi toţi i-au spus: ,, pe Allah, dacă nu îi vei permite fiului tău să mănânce nici noi nu vom mânca nimic.”
A acceptat ca fiul lui să mănânce.